Uleiul de motor se alege după două lucruri: viscozitatea cerută de producător, de exemplu 5W-30, și norma pe care o respectă, adică ACEA sau API plus aprobările constructorului. Intervalul de schimb se ia din cartea tehnică, dar se scurtează dacă mașina face mai ales drumuri scurte, trafic de oraș sau remorcare.
Marca, culoarea sau prețul bidonului contează mult mai puțin decât cred mulți șoferi. Hai să luăm lucrurile pe rând, începând cu cifrele care par un cod secret.
Ce înseamnă cifrele de pe bidon
Un marcaj precum 5W-30 descrie viscozitatea, adică cât de gros curge uleiul. Prima cifră, cea urmată de litera W (de la „winter”, iarnă), arată comportamentul la rece: cu cât e mai mică, cu atât uleiul ajunge mai repede la piesele în mișcare în diminețile geroase. A doua cifră descrie grosimea la temperatura de lucru. Un 30 este mai fluid decât un 40, iar diferența se vede în consum, în zgomot și în grosimea peliculei care protejează metalul.
Motoarele moderne au toleranțe foarte mici, așa că multe cer uleiuri fluide, de tip 0W-20 sau 5W-30. Un motor mai vechi, cu rulaj mare, poate fi proiectat pentru 10W-40. Viscozitatea nu se schimbă după ureche: valoarea corectă este cea din cartea mașinii, de multe ori scrisă și pe capacul de umplere sau pe un autocolant din compartimentul motor.
Normele și aprobările, partea pe care o sar mulți
Pe lângă viscozitate, bidonul poartă simboluri de calitate. Normele ACEA, europene, împart uleiurile în categorii, de pildă A3/B4 pentru motoare benzină și diesel clasice sau C3 pentru motoare cu filtru de particule. Norma API, americană, apare ca două litere, precum SN sau SP la benzină. Mai există aprobările constructorilor, de felul VW 504 00 sau MB 229.51, care contează mai mult decât orice slogan de pe etichetă.
Dacă mașina are filtru de particule (DPF) sau catalizator sensibil, un ulei cu mult conținut de cenușă sulfatată poate înfunda filtrul în timp. De aceea un ulei foarte bun în general poate fi greșit pentru motorul tău. Regula simplă: aprobarea din manual trebuie să apară și pe bidon.
Sintetic, semisintetic sau mineral?
- Mineral: rafinat din țiței, ieftin, potrivit doar pentru motoare vechi care îl cer explicit.
- Semisintetic: amestec cu bază sintetică, un compromis pentru motoare de vârstă medie și rulaj mare.
- Sintetic: bază obținută prin procese chimice controlate, rezistă mai bine la căldură și la frig și se degradează mai lent. Este alegerea pentru aproape toate motoarele produse în ultimii ani.
Trecerea de la sintetic la mineral nu are sens. În schimb, completarea ocazională cu un ulei compatibil, ca să ajungi cu bine până la service, nu strică motorul, cu condiția să păstrezi aceeași viscozitate și aceeași normă.
La cât timp schimbi uleiul?
Mulți producători indică un interval în kilometri și unul în timp, de felul „la un număr de kilometri sau la un an, care vine primul”. Uleiul se degradează și când mașina stă: se încarcă cu umiditate, cu urme de combustibil și cu reziduuri de ardere. De aceea o mașină care face puțini kilometri are nevoie tot de un schimb pe an.
Intervalele lungi din cărțile tehnice, uneori peste 20.000 de kilometri la sistemele „long life”, sunt gândite pentru condiții ideale: drumuri lungi, motor încălzit complet, combustibil de calitate. Dacă folosești mașina în oraș, pe distanțe de câțiva kilometri, motorul nu apucă să atingă temperatura optimă, iar uleiul se diluează cu combustibil și apă. În acest caz e rezonabil să scurtezi intervalul. Cine ține la motor își poate face un obicei din controlul lunar descris în cele cinci minute lunare în fața mașinii.
Cum verifici nivelul cu joja?
- Parchează pe teren plat și oprește motorul.
- Așteaptă câteva minute, ca uleiul să curgă înapoi în baia de ulei.
- Scoate joja, șterge-o cu o cârpă curată și introdu-o complet.
- Scoate-o din nou și citește nivelul: trebuie să fie între reperul minim și cel maxim.
- Uită-te la culoare și la consistență, frecând o picătură între degete.
Uleiul închis la culoare nu e neapărat uzat. La motoarele diesel se înnegrește foarte repede, fiindcă ține funinginea în suspensie, exact ce trebuie să facă. Mai grav este un aspect lăptos, care sugerează apă în ulei, sau un miros puternic de combustibil. Ambele cer un control într-un atelier, nu un simplu schimb.
Ce se schimbă împreună cu uleiul
La fiecare golire se înlocuiește și filtrul de ulei, altfel uleiul nou se murdărește imediat. Garnitura șurubului de golire se schimbă la multe modele la fiecare operațiune. Cere să vezi bidoanele folosite, nu doar factura, și verifică joja după câteva zeci de kilometri. Modul în care motorul este pornit și încălzit contează la fel de mult, iar reducerea uzurii la pornirea de dimineață completează un schimb făcut la timp.
Greșeli care costă scump
- Umplerea peste reperul maxim, care duce la spumare și la presiune mare în carter.
- Folosirea unui ulei ieftin, fără aprobarea cerută de producător.
- Aditivii „minune” turnați în motor fără motiv.
- Ignorarea martorului roșu de presiune a uleiului: la aprinderea lui se oprește motorul imediat.
- Schimburile făcute „după ureche”, despre care reviziile făcute fără repere clare arată cât pot costa.
Întrebări frecvente
Pot trece de la un ulei de o marcă la alta?
Da, atât timp cât viscozitatea și aprobările sunt cele cerute de motor. Marca în sine nu este o problemă.
Contează dacă schimb uleiul iarna sau vara?
Nu contează sezonul, ci kilometrii și timpul scurs. Un ulei sintetic multigrad acoperă ambele anotimpuri.
Cât ulei consumă normal un motor?
Un consum mic între schimburi este normal, mai ales la motoarele cu rulaj mare. Dacă trebuie să completezi des, merită un diagnostic.
