Uleiul de motor se alege după două criterii: clasa de vâscozitate, de exemplu 5W-30, și specificația cerută de constructor, de exemplu o clasă ACEA sau o aprobare a mărcii. Cartea tehnică a mașinii are ultimul cuvânt, iar eticheta de pe bidon doar confirmă dacă produsul se potrivește.
Mulți șoferi aleg uleiul după preț sau după ce se află pe raftul atelierului. Rezultatul se vede abia după zeci de mii de kilometri, când un motor care a lucrat cu un lubrifiant nepotrivit începe să consume ulei, să zgomotească sau să își piardă din randament. Câteva minute de citit etichete te pot scuti de asemenea probleme.
Ce înseamnă de fapt 5W-30?
Codul vine din clasificarea SAE și are două părți. Prima, cea cu litera W (de la „winter”, adică iarnă), arată cât de fluid rămâne uleiul la frig: cu cât numărul e mai mic, cu atât uleiul circulă mai ușor la pornirea de dimineață. A doua cifră descrie vâscozitatea la temperatura de lucru a motorului, în jur de 100 °C.
Un ulei 0W-20 curge foarte bine la rece și formează o peliculă subțire, potrivită motoarelor moderne, construite cu toleranțe mici. Un 10W-40 e mai gros și a fost gândit pentru motoare mai vechi, cu jocuri mecanice mai mari. Nu înseamnă că „mai gros” e automat mai protector: un ulei prea vâscos ajunge greu la lagăre în primele secunde după pornire, tocmai când uzura e cea mai mare.
Ce spun clasele ACEA și API de pe bidon?
Clasificarea ACEA, folosită în Europa, împarte uleiurile pe categorii. Clasele A/B sunt pentru motoare de autoturisme pe benzină și diesel, clasele C sunt pentru motoare cu catalizator sau filtru de particule, iar clasele E sunt pentru vehicule grele. Litera e urmată de un număr și de un an, iar constructorul îți spune exact ce combinație se potrivește.
Clasificarea API, de origine americană, folosește litera S pentru motoarele pe benzină și litera C pentru cele diesel, urmată de o altă literă care crește odată cu generația uleiului. Pe lângă acestea, multe mărci cer aprobări proprii, înscrise în cartea tehnică. Dacă acolo scrie o aprobare anume, bidonul trebuie să o menționeze explicit, nu doar „compatibil cu”.
Pentru mașinile cu filtru de particule contează în mod special categoria „low SAPS”, adică uleiuri cu puțină cenușă sulfatată, fosfor și sulf, ca să nu înfunde filtrul înainte de vreme.
Cum găsești uleiul potrivit pentru mașina ta?
- Deschide cartea tehnică și caută capitolul despre lubrifianți: vei găsi vâscozitatea și specificația cerută.
- Notează litera clasei ACEA sau denumirea aprobării mărcii, nu doar cifrele de vâscozitate.
- Compară cu ce scrie pe bidonul pe care vrei să îl cumperi, caracter cu caracter.
- Ține cont de condițiile tale: dacă faci multe drumuri scurte în oraș sau mergi des pe praf, intervalul de schimb se scurtează.
- Cere factura cu denumirea exactă a uleiului la service, ca să știi ce se află în motor.
Dacă vrei să știi cum se leagă alegerea lubrifiantului de pregătirea mașinii pentru anotimp, citește și greșelile frecvente la revizia sezonieră, unde verificarea fluidelor apare printre primele puncte.
Mineral, semisintetic sau sintetic?
Uleiul mineral se obține din rafinarea țițeiului și are o stabilitate mai redusă la temperaturi mari. Cel semisintetic îl amestecă cu baze sintetice, iar uleiul complet sintetic este produs prin procese chimice și rămâne stabil pe un interval larg de temperaturi. Motoarele moderne, mai ales cele cu turbo și injecție directă, sunt gândite pentru uleiuri sintetice, iar constructorul nu mai acceptă alternative.
| Tip de ulei | Pentru ce motoare | Atenție la |
|---|---|---|
| Mineral | Motoare vechi, cu uzură normală | Interval de schimb mai scurt |
| Semisintetic | Motoare de vârstă medie | Verifică specificația din carte |
| Sintetic | Motoare moderne, turbo, injecție directă | Cere clasa exactă, nu doar „sintetic” |
Cum verifici nivelul uleiului cu joja?
Parchează pe un teren drept și oprește motorul. Așteaptă câteva minute, ca uleiul din chiuloasă să se scurgă înapoi în baie. Scoate joja, șterge-o cu o cârpă curată, introdu-o complet și scoate-o din nou. Nivelul corect se află între semnele „min” și „max”.
Nu completa peste „max”: surplusul de ulei se bate în arborele cotit, face spumă și poate ajunge în sistemul de ventilație al motorului. Dacă nivelul scade vizibil de la o lună la alta, nu mai e o problemă de întreținere, ci una de diagnoză. Obiceiul de a arunca un ochi pe joja unui motor rece o dată pe lună face parte dintre gesturile pe care le explică verificările de cinci minute făcute în fața mașinii.
Dacă martorul roșu de presiune a uleiului se aprinde în mers, oprește motorul de îndată ce poți face asta în siguranță. Un motor lăsat să meargă fără presiune de ulei se strică în câteva minute.
Cât de des schimbi uleiul și ce faci cu filtrul?
Intervalul corect îl dă constructorul, în kilometri sau în luni, oricare se împlinește primul. Condițiile grele, adică drumuri scurte, trafic aglomerat, praf, remorcare sau pornire la temperaturi scăzute, justifică un interval mai scurt decât cel maxim din carte. Filtrul de ulei se schimbă la fiecare înlocuire a lubrifiantului, pentru că un filtru vechi lasă în circuit impuritățile pe care ar fi trebuit să le rețină.
Cât despre locul unde faci schimbul, merită să alegi un atelier care îți arată bidonul înainte de a-l deschide. Despre criteriile de selecție vorbește ghidul pentru alegerea unui service auto de încredere.
Întrebări frecvente
Pot amesteca două uleiuri diferite?
În caz de urgență, da, o cantitate mică de ulei compatibil ca vâscozitate te scoate din încurcătură. Pe termen lung, amestecul nu e recomandat, pentru că aditivii celor două produse pot reacționa între ei.
Contează marca uleiului?
Contează mai puțin decât specificația. Un ulei cu clasa și aprobarea cerute de constructor e potrivit, indiferent de marca de pe etichetă.
Ce se întâmplă dacă pun un ulei prea subțire?
Pelicula de lubrifiant poate fi insuficientă la temperaturi mari, iar uzura și consumul de ulei cresc. De aceea vâscozitatea din carte trebuie respectată.
